Inspectors

Ia taie un corn şi fă-ţi, colea, o cârjă. Buzduganul e greu la bătrâneţe, te doboară. Cârja te sprijină. - Ei, ei, Neghiniţă, unde mi-e scaunul împărătesc pe.

Şi unchiaşul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg, iar baba sta singură cuc, că toată ziulica i-ar fi ţiuit tăcerea în fundul urechilor dacă n-ar fi strănutat şi n-ar fi tuşit.

Bietul pribeag stătu pe gânduri, în mijlocul unui oraş mare, mare şi zise: - I, i, Neghiniţă, mult cuvânt ai! Acum s-ajung împărat, şi aş şti eu să fac cum e bine. Şi, ca din senin, abia sfârşise vorba de pe urmă, ş-auzi o gălăgie, un vaiet, o duduitură, că parcă.

Iar Neghiniţă, de colo, de pe umăr: - Măria-ta, mai vezi, mai auzi, ori ţi s-a făcut foame şi-ţi vine să dormi? La toate vine rândul, după cum se întoarce roata, că de-aia e roată, să se întoarcă, iar nu să.

Neghiniţă, ci tacă-ţi gura şi vin să te văd! Şi pe loc se-auzi un ţâşt ca de lăcustă şi un bâzâit ca de albină. Bătrâna simţi pe mână o picătura caldă. - Iacătă-mă şi pe mine!… Biata femeie făcu nişte ochi mari cât toate zilele şi se miră.